Urmeaza studierea adverbelor si utilizarea lor in limba franceza. Articolele precedente le gasiti aici si aici!
Adverbele cu -ment
In limba franceza, printre adverbele cu mod de actiune, exista derivate de adverbe, care sunt formate din adjective cu sufixul – ment.
Ca regula, sufixul se alatura adjectivului sub forma de genul feminin:
sérieux — sérieuse — sérieusement
heureux — heureuse — heureusement
Daca un adjectiv se termina la genul masculin cu o vocala (care se pronunta sau nu), sufixul -ment este atasat la adjectiv la forma de genul masculin:
poli — poliment; facile — facilement
In adverbil -gaiement, sufixul -ment se alatura sub forma de gen feminin:
gai — gaie — gaiement
NOTA:
* Acest adverb are si o alta ortografie: gaîment, unde simbolul [ˆ] inlocuieste pe -e care dispare.
* Adverbele -profondément, commodément (precum si altele) il au pe -é inainte de sufixul -ment.
Locul adverbelor definitive in propozitie
La timpurile compuse, adverbele de loc si timp se plaseaza dupa verbul conjugat:
Il est rentré tard. J’ai rencontré ici.
Adverbele de mod sunt, de obicei, puse la fel dup verb:
Il m’a écouté attentivement.
Cu toate acestea, un numar de adverbe , cum ar fi – bien, mal, beaucoup, peu, assez, trop, encore, déjà, la timpurile compuse sunt adesea puse intre verbul auxiliar si participiu:
Avez-vous bien compris cette règle?
Elle n’a pas beaucoup lu cette semaine.
Il a peu travaillé aujourd’hui.
NOTA:
Daca adverbele – peu, beaucoup, assez, encore nu se refera la un verb, ci la un substantiv, care este o completare a unui verb, ele sunt puse in faaa substantivului:
A-t-elle fait beaucoup de fautes?
Elle a lu encore dix pages.
Adverbul afirmativ – si
Adverbul afirmativ – si este utilizat pentru a respinge ceea ce este mentionat intr-o intrebare pusa intr-o forma negativa sau intr-o propozitie negativa:
Vous n’êtes pas malade?
N’êtes-vous pas malade?
Raspuns negativ Confirmare
Non, je ne suis pas malade Si, je suis malade.
Nu, nu sunt bolnav. Da, sunt bolnav.
Vous ne m’avez pas écouté.
Raspuns negativ Confirmare
Non, je ne vous ai pas écouté. Si, je vous ai écouté.
Nu, nu te-am ascultat. Nu, te-am ascultat.
NOTA:
Adverbul -si poate fi intarit de catre conjunctie -mais:
Je ne sais pas parler en public. — Mais si (Dimpotriva).
Adverbul interogativ – pourquoi
Adverbul interogativ a motivului -pourquoi serveste pentru a construi o intrebare pentru cauza predicatului introdusa de conjunctia -parce que:
Pourquoi Pierre ne va-t-il pas au cinéma? — Parce qu’il est occupé.
In propozitia interrogativa care incepe cu adverbul -pourqoui, este necesara o inversare complexa.
Adverbul – bien
Adverbul – bien, care se afla in fata unui adjectiv sau adverb la un grad pozitiv, inseamna foarte mult si este sinonim cu -très:
Les pêcheurs étaient bien étonnés. Pescarii au fost foarte surprinsi.
Ils ont bien vite imité leur exemple. Ei le-au urmat foarte repede exemlul.
Adverbul – autant
Adverbul – autant, este folosit pentru a exprima gradul comparabil. Cea de-a doua parte a comparatiei este introdusa, ca de obicei, prin conjunctia -que:
Je vous donnerai autant de consultations qu’il vous en faudra. Eu v-am oferit atatea consultatii decat ati avut nevoie.
Adverbul – aussi – non plus
Adverbul – aussi si non plus inseamna -de asemenea. Aussi este folosit in propozitii afirmative, non plus – in negative.
aussi non plus
Il part aujourd’hui, moi aussi (eu la fel). Il ne parte pas aujourdhui, moi non plus (si eu la fel).
Si tu restes à la soirée, je resterai aussi Si tu ne restes pas à la soirée, je ne resterai pas non plus
(eu, de asemenea voi ramane). (eu, de asemenea nu voi ramane).
Atentie! Non plus nu exclude utilizarea in propozitie a celui de-al doilea element al negatiei – pas.
* Aussi si non plus pot fi atat la inceputul unei propozitii dupa un substantiv, cat si la sfarsitul unei propozitii:
Pierre non plus ne veut pas venire.
Pierre ne veut pas venire non plus.
* Daca subiectul este exprimat printr-un pronume, iar -aussi si -non plus sunt la inceputul propozitiei, cu ele se foloseste pronumele accentuat; in acelasi timp, la persoanele 1 si 2, subiectul-pronume se repeta sub forma unui pronume verbal non-accentuat; iar la treia persoana nu este necesara folosirea pronumelui verbal:
Moi non plus, je ne le savais pas.
Eux non plus ne viendront pas.