Despre alfabetul german, numarul vocalelor si caracteristicile lor cititi in articolul de AICI !
Despre Pronuntia vocalelor din limba germana – AICI!
In articolul de astazi ne oprim detaliat la – Pronuntia consoanelor in limba germana.
Multe sunete ale consoanelor ale limbii germane se pronunta aproape la fel ca sunetele corespunzatoare ale limbii romane: b b, p p, w v, f f, s s sau z (inaintea unei vocale sau intre doua vocale), k k, g g, n n, m m , z ț.
Sunetul notat cu literele ch (dupa e, i, ö, ü si dupa l, m, n) se pronuntaa ca hi moale in cuvantul „hiena”: welche velhe, richtig richtih, manchmal manhmal.
Sunetul notat cu litera h (la inceputul unui cuvant sau al unei silabe) se pronunta ca o expiratie zgomotoasa la urmatoarea vocala. In romana, acest sunet este absent, totusi, este suficient sa pronuntati [x] cu o expiratie usoara: halt, Herz.
Sunetul notat cu literele l, ll se pronunt ca un mijloc intre l moale (in cuvantul „Lie”) si l dur (in cuvantul „lac”): Ball, alt.
Sunetul notat cu litera j se pronunta ca „ie” corespunzator cu (de exemplu: Jacke ~iache, jemand ~iemant.
Pronuntia R r
Sunetul consoanei, notat cu litera r, poate suna si ca un sunet vocal, apropiat de sunetul ~a.
1. Dupa vocalele lungi (cu exceptia „a”) lungi in silabe accentuate si neaccentuate care sunt finale, de exemplu:
Faktor facto:a, wir wi:a, Klavier clav:a, Natur natu:a.
Pot exista si exceptii:
Haar ha:r, ha:; Bart ba:at, ba:at; Arzt a:țt; Quark cva:c; Quarz cva:ț; Harz Harț.
2. In prefixele neaccentuate: er-, her-, ver-, zer-, de exemplu:
erfahren eafa:ren, verbringen feabri:n(g)en, zerstampfen țeaștampfen, hervor heafo:a.
3. La sfarsitul neaccentuat – er si, de asemenea, atunci cand consoanele il urmeaza, de exemplu:
Vater fata, immer i:ma, besser be:sa, anders andas, Kindern kindan, auf Wiedersehen auf wi:daze:en.
In alte cazuri, se pronunta ca un sunet de consoana. Exista trei tipuri de pronuntie ale sunetului consoanei „r” (a doua optiune este acum mai comuna):
1. Daca va atingeti cu degetele la baza gaatului si incercati sa pronuntati „r” astfel incat varful degetelor sa-l simta, asta va fi primul „r”.
2. Daca pronuntati „g”, incercati sa continuati sunetul („gggggg..r..”), obsineti al doilea sunet („maraitul tigrului”).
3. Sunetul se pronunta cu varful limbii acela este „r”-ul obisnuit