Despre alte subiecte cititi mai inati aici:
Etapele de studiu a limbii germane
Caracteristicile alfabetului german
1. Primul lucru pe care ar trebui sa-l siti despre consoanele in limba germana este ca sunt intotdeauna dure, iar vocalele sunt infundate sau inlocuite la sfarsitul unui cuvant cu altele surde. De exemplu, cuvntul „hot” este scris „dieb”, dar va fi citit ca „dip”. Aici puteti vedea ca prima litera se pronunta mai putin tare, iar ultima este inlocuita cu una dublu surda.
2. Pentru ca incepatorii care invata limba germana, trebuie sa invete cum sa pronunte sunetul complex „r”, la sfarsitul cuvantului el se pierde putin si suna ca un „a” profund. In mijlocul sau la inceputul cuvantului, litera va fi pronuntata in mod francez raspicat, usor intins, similar cu „x”.
3. Litera „S” are doua tipuri de pronuntie, in functie de pozitia in silaba. Daca sta inaintea unei vocale, la inceputul unui cuvaant, sunetul va fi „z”, de exemplu, sonne va fi citit „zone”. Si la sfarsitul silabei – „s”, ca in cuvantul haus, se pronunta „haus”.
4. Litera „L” se pronunta l, dar este intotdeauna semi-moale, aproape ca in cuvantul „dragoste”, de exemplu, blume (floare) se citeste „blium”.
5. Litera „Z” se pronunta „ț”, nu „z”, ca in engleza, asa cum erau obisnuiti cei care au studiat-o la inceput. O alta diferentaa poate fi numita „W”, se citeste simplu „v”, fara a rasuci buzele intr-un tub.
6. Litera „V” in majoritatea cuvintelor este citita „f”, exceptiile sunt cuvintele imprumutate din alte limbi: vasa este un cuvant grecesc, prin urmare se pronunta pur si simplu „vaza”.
7. Litera „H” are si doua pronuntii. La inceputul unui cuvant, ea da un sunet asemanator cu „x”, dar cu multa aspiratie. Daca litera se afla la mijlocul sau la sfarsitul cuvantului, atunci nu se poate citi, ci da doar vocalei dinaintea ei o prelungire.
8. Litera „J” este un analog cu „Y” si ofera acelasi sunet in combinatie cu vocalele: ja-ia, ju-iu si asa mai departe.
9. Literele „K”, „P” si „T” au un sunet similar cum se scriu, la inceputul cuvintelor trebuie sa adaugati mai mult aer in momentul pronuntiei lor.
10. Cea mai dificila combinatie se obtine cu litera „G”, are 4 optiuni de pronuntie, in functie de vecinatate si pozitie in cadrul cuvantului. Poate fi citit „w”, „g”, „x” si „k”.
La sfarsitul cuvantului litera „g” se citeste „k”, cu exceptia combinatiei ig, caz în care sunetul va fi „xi”. Lustig in transcriere arata ca [‘lƱstiç]. Conceptele franceze si cuvintele imprumutate din aceasta limba sugereaza citirea literei ca „j”.
Consoanele duplicate sunt citite ca o singura litera, iar vocala dinaintea lor devine scurta, de exemplu, rennen [rnәn] sau mutter – mama.