
Pentru a va largi cunostintele in cunoasterea limbii germane incepet studierea unui nou articol cu recitirea celor precedente.
Principalele caracteristici ale pronuntiei sunetelor vocale sunt:
* Primele litere ale cuvantului se pronunta cu o suflare, cu un clic;
* Sunetele pot fi scurte sau lungi;
* In limba germana exista fenomenul „umlauts” – litere, nu au analogi in limba noastra: ä, ö și ü.
In functie de tipul de silaba (inchisa sau deschisa), vocalele pot fi citite diferit. Si asupra pronuntiei influienteaza pozitia literei in cuvant: la inceput sau la sfarsit sunt pronuntate diferit.
* Literele a, e, i, o, u, ä, ö, ü se citesc la fel intr-o silaba deschisa sau inchisa, precum si in combinatie cu litera „h”:
a, ha – [a:], malen, Wahl, este citit ca un simplu „a”;
e, he – [e:], lessen, sehen, sunet lung „e”;
i, hi – [i:], Maschine, ihn, sunet lung „ii”;
o, ho – [o:], rot, wohnen, asemanator cu sunetul „o”;
u, hu – [u:], du, gut, Kuh, atat singure cat si in combinatie cu „h” se citeste ca „u”
ä, hä – [ɛː], spat, Zähne, se citeste un sunetul, ca „ăsta”;
ö, hö – [øː], böse, Söhne, asemanator cu sunetul iod”;
ü, hü – [yː], müde, früh, se dovedeste a fi un sunet intre „u” si „iu”, o pronuntie similara in cuvantul miusli.
Exceptiile de la reguli vor trebui sa fie invatate pe de rost pe masura ce va veti forma si mari vocabularul, dar majoritatea cuvintelor folosite in conversatiile de zi cu zi sunt citite in acest fel.