Les verbes irréguliers (verbe neregulate) – acestea sunt verbele, schimbarea carora dupa gen, numar si congugarea acestora nu se face conform regulilor. In ciuda faptului ca verbele neregulate cauzeaza dificultati la studiere chiar si pentru vorbitorii nativi, studentii care studiaza limba franceza sunt initiate despre ele deja in primele etape ale studierii limbii franceze. Acest lucru este valabil mai ales pentru verbele utilizate frecvent in vorbire.

ÊTRE
Être („être” – a fi) devine primul verb francez, pe care incepatorii il cunosc. Abilitatea de a conjuga -être este necesara deja la stadiul initial de studiere. Le présent de l’indicatif („Le présent de l’indicatif” – timpul prezent indicativ) – a verbului „être” este urmatorul:

je suis – eu sunt

nous sommes – noi suntem

tu es – tu esti

vous êtes – voi sunteti

il est – el este

ils sont – ei sunt

Trebuie remarcat faptul ca si in limba romana verbul „a fi” la prezent se utilizeaza la fel. Le participe passé (Le participe passé – participiu trecut) al verbului être – été. Verbul „a fi”, in plus fata de utilizarea de sine statator, poate fi utilizat si ca le verbe auxiliaire (le verbe auxiliaire – un verb auxiliar), atunci isii pierde semnificatia lexicala de bază.

Le passé composé (Le passé composé – perfectul compus) este un exemplu de utilizare a verbului -être ca verb auxiliar. Un mic grup de verbe este conjugat cu -être, multe dintre acestea denota miscarea, precum si verbele reflexive: nous sommes nés – noi ne-am nascut, il s`est allé – el a plecat. Le participcipe passé a verbului -être este consecventa la gen si numar cu pronumele.

AVOIR
Avoir („avoir” – a avea), impreuna cu verbul -être, ar trebui de asemenea studiat la inceput. Le présent de l`indicatif:

j`ai – eu am

nous avons – noi avem

tu as – tu ai

vous avez – voi aveti

il a – el are

ils ont – ei au

Verbul avoir poate face parte din expresie, de exemplu, -avoir peur (avoir peur – a-ti fi frica). Le participcipe passé a verbului -avoir – eu.

Avoir poate fi folosit ca un verb auxiliar in multe timpuri gramaticale, dintre care cel mai frecvent utilizat este Le passé composé – perfectul compus. La acest timp, majoritatea verbelor sunt folosite cu -avoir. Le participe passé se poate conjuga cu -les compléments d`objet direct (les compléments d`objet direct – pronume care indeplinesc functia de caracterizare). De exemplu: ma mère était très jeune quand elle m`a eue – mama mea era foarte tanara cand m-a nascut.