In alfabetul german exista doar 26 de litere si sunt de aproape 2 ori mai multe sunete – 42, obtinute in diferite situatii si combinatii de litere. Daca impartiti sunetele in grupuri, obtineti:
a. 15 vocale simple;
b. 3 diftongi complexi;
c. 24 de consoane.
Intreaga limba germana se bazează pe sunete consoane, asa ca multi oameni numesc pronuntia germana dura si ne melodica. Principala sa caracteristic distinctiva este formarea cuvintelor, multe cuvinte sunt formate prin imbinarea conceptelor simple intr-unul singur. Dar regulile devin rapid intuitive cu un studiu atent si cu repetare regulata.
In general, limba germana este similara cu engleza, dar exista umlaut-e si ligatura ß pentru anumite sunete. Analogii primului pot fi considerate vocale inmuiate alungite, iar al doilea – sunetul „s”.
Dintre principalele nuante de articulare si pronuntie a sunetelor in limba germana, se pot distinge urmatoarele puncte importante:
* Este necesar sa deschideti gura suficient de larg atunci cand pronuntati cuvinte germane, astfel incat sunetul sa fie cel mai corect;
* Un cuvant care incepe cu o vocala necesita un efort considerabil pentru a pronunta prima litera – ea va fi ascutita si clara;
* Vocalele si unele consoane necesita o articulatie crescuta a buzelor;
* La cuvintele simple accentul cade pe prima silaba din radacina sau pe prefix, in cuvintele complexe pot fi 2 silabe accentuate, postfixele sunt neaccentuate, in abreviere se evidentiaza ultima litera