Pronuntia in limba germana
Lectia 1. Alfabetul german. Sunetele limbii germane
Fiecare limba are propriul sau sistem de sunete special, unic, cu care trebuie sa va familiarizati, deoarece o persoana care nu cunoaste pronuntia corecta nu va putea percepe corect vorbirea straina dupa ureche si nu va putea fi inteleasa corect. Limba germana, impreuna cu sunetele specifice numai acesteia, are o serie de sunete, a caror pronuntie coincide practic cu sunetele corespunzatoare ale limbii romane.
Exista 42 de sunete in limba germana, pentru scrierea carora sunt folosite 26 de litere ale alfabetului latin. Atat in limba germana, caat si in romana, se disting vocalele si consoanele. Limba germana are 15 vocale simple, 3 complexe cu doua vocale (diftongi) si 24 de consoane.
Sunetele vocale ale limbii germane au doua caracteristici:
1. La inceputul unui cuvant sau al radacinii, vocalele se pronunta cu un atac puternic, asemanator cu un clic usor, care confera vorbirii germane un sunet sacadat care nu este caracteristic altor limbi.
2. Vocalele sunt impartite in vocale lungi si scurte, ceea ce explica numarul lor mai mare in comparatie cu alte limbi.
Vocalele lungi se pronunta mai intens si nu isi schimba caracterul pe tot parcursul sunetului. Consoana care urmeaza dupa o vocala lunga i se alatura liber, parca cu o scurtaa pauza.
Vocalele scurte se pronunta mai scurt. Sunetul consoanei care urmeaza vocalei scurte i se alatura strans, ca si cum ar fi taiat-o.
Lungimea si scurtitatea vocalelor au adesea o diferenta semantica si determina caracterul general si ritmul vorbirii germane:
Stadt – oras ~ Staat – stat
offen – deschis ~ Ofen – cuptor
Vocala se pronunta lung:
a. intr-o silaba deschisa, adica o silaba care se termina cu vocala:
Vater fa:ta – tata ~ Leben le:ben – viata
b. intr-o silaba inchisa conditionat, adica o silaba care, atunci cand un cuvant se schimba, poate fi deschisa:
Tag ta:k – zi ~ Ta-ge ta:ge – zile
In scris, lungimea vocalei este indicata:
a. dubland litera ~ Meer – me:a – mare
b. litera h dupa o vocala ~ Uhr – u:a – ceas
c. litera e dupa i ~ Sie – zi: – ea
O vocala se pronunta scurt daca este urmata de o consoana sau un grup de consoane:
was – vas – ce ~ wollen – volen – vrei ~ Birke – birke – mesteacan
Sunetele consoane ale limbii germane au urmatoarele caracteristici:
a. se pronunta mai intens decat in limba romana;
b. consoanele germane inchise p, t, k sunt aspirate, mai ales la sfarsitul unui cuvant;
c. consoanele germane, spre deosebire de consoanele noastre corespunzatoare, nu sunt niciodata inmuiate;
d. consoanele fara voce in limba germana asurdeaza partial consoana sonora care o urmeaza, ramanand surda ( das Bad – baia ).
Accentul in limba germana cade, de regula, pe radacina cuvantului sau pe prefix, adica pe prima silaba. Cand schimbi un cuvant, accentul nu se schimba.
