Vocalele
A [a], O [o], E [e], U [u], I [i] se citesc cum se scriu, aici totul este simplu.
Vocalele O si U cu umlaut (Umlaut – doua puncte deasupra literei de sus [exemplu – ä] ) se pronunta cu gura mai ingusta decat aceste vocale corespunzatoare fara umlaut:
schon (deja) – schön (bine), Zug (tren) – Züge (trenuri).
„A Umlaut” se citeste ca „ă”: Märchen [mărchen] – un basm.
Y ( igrec ) se citeste ca „iu”: Lyrik [liurik] – versuri.
Consoanele
W [w] se citeste ca „v”: was? – ce?
Z [zet] se citeste ca „ț”: Ziel [țil] – gol
S [es] se citeste ca „s”: Haus – casa, dar daca S este inaintea sau intre vocale – se citeste ca „z”: Sofa [zofa] – sofa, lesen – a citi.
ß [escet] se citeste ca un „s” lung: Straße [strasse] – strada.
Uneori este foarte dificil de determinat daca trebuie de scris intr-un cuvant „ss” sau „ß”. In conformitate cu noile reguli ale limbii germane, dupa o vocala lunga sau dubl, se scrie ß, iar dupa una scurta – ss: wissen – weiß, dass, groß.
F [ef], V [fau] se citesc ca „f”: Fuchs [fuchs] – vulpe, Volk [folk] – oameni, popor. In cuvintele imprumutate, V se citeste ca „v”: Vase – o vaza.
J [iot] se citeste ca „i” moale: Ioghurt – de fapt, iaurt.
L [el] – se citeste ca „l”, mijlocul dintre „l” moale si dur, dar mai aproape de moale: Lampe – lampa.
R [er] se citeste ca un „r” gutural, la sfarsitul unui cuvant sau al unei silabe se citeste ca un „a” scurt: Russland – Rusia, Mutter – mama.
H [ha] la inceputul unui cuvant sau al unei radacini se citeste ca o expiratie: Haus – casa, iar in mijlocul sau la sfarsitul unei radacini (dupa o vocala) nu se citeste deloc: gehen – a merge, Kuh – vaca.
Combinatii de litere consoane
ch se citeste ca „x”: Loch [lox] – o gaura,
chs se citeste ca „ks”: Fuchs [fux] – vulpe,
sch se citeste ca „ș”: Schrank [șrank] – garderoba,
sp/st la inceputul unui cuvant sau la inceputul unei radacini se citesc ca „șp/ șp”: spontan [șpontan] – spontan/Stuhl (ștul) – un scaun,
tsch este citit ca un „ce” dur: Deutsch – limba germana, Quatsch – fleacuri
ck este citit ca un „k” dur: drücken – a zdrobi,
qu este citit ca un „kv” : Quatsch [kvach] – prostii,
Sufixul -tion (intotdeauna accentuat) se citeste ca o incrucisare intre „țion” lung si „țion” scurt: Station – statie.
Combinatii de vocale
ei se citeste ca „ai”: Weimar – [Waimar] (numele unui oras din Germania),
ie se citeste ca un lung „i”: Liebe – dragoste,
eu se citeste ca „oi”: heute [hoită] – astazi,
äu este citit, la fel, ca „oi”: Häuser [hoizăr] – acasa.
Accentul
Accentul in cuvintele germane cade aproape intotdeauna pe prima silaba, cu exceptia:
1) cuvinte cu prefixe neaccentuate (be-, ge-, er-, ver-, zer-, ent-, emp-, miss-);
2) cuvinte imprumutate (Computer);
3) alte cateva exceptii (de exemplu, warum).